21 aprilie 2013


Două congrese - aceeași prostie, aceeași aroganță


             

             Cine face suma Congreselor PSD și PNL obține un zero împodobit prostește.
 
             PSD a celebrat, în persoana lui Adrian Năstase, un personaj discreditat, un om de la care vine o singură lecție, scrisă cu mînă sigură și minte cotită: înșală, simulează, fură și vei răzbi! După Năstase, au venit la tribună cîțiva oameni dintr-o bucată, Marii vorbitori pe șleau. Robert Negoiță a cerut partidului să se întoarcă la comunism. Marian Vanghelie a fost surpins de îndemn și a încercat să salveze din actuala orînduire măcar conceptul de ”mangleală”  pe care l-a citat duios. Ion Iliescu a descris USL ca ”alianță între muncă și capital”, uitînd să pună în ecuație nesimțirea. A intervenit, la timp, generația tînără. Dra. Rozemarie Olănescu le-a comunicat nuntașilor adunați să se simtă bine și deștepți: ”Trebuie să fii un bun manipulator. Dacă ești sincer, nu faci nimic”. Colecția a fost încoronată de concluzia "Sîntem cel mai puternic, cel mai modern, cel mai dornic și dispus la modernizare partid al României". Autorul, Victor Ponta, a demonstrat încă o dată că vorbește numai pe bază de fapte.

              Acum două luni, Congresul PNL a procedat la mumificarea lui Crin Antonescu, într-o unanimitate de criptă. În stil diferit dar cu energie egală, PSD și PNL s-au întors la glanda comunistă, Amazonul de la care s-au abătut atît timp cît nu recoltaseră suficiente voturi și în care se revarsă, acum, odată cu procentele majoritare.

              Revenirea îngenănată a PSD și PNL la ideile și obiceiurile comunismului nu are legătură cu trecutul. Dezlănțuira obscenă a acestor două partide care se arată fără machiaj în public, spune ceva grav despre prezent și despre viitor, în măsura în care prezentul USL-ist mai poate promite un viitor.

              PSD și PNL și-au arătat sărăcia mentală, pornirea spre cultul penalilor și aplecarea spre faraonism, exact în momentul în care au atins apogeul politic. Măreția relaxează. PSD și PNL au intrat în psihologia infracțiunii reușite. După o lovitură de mare succes, banda se simte bine, povestește despre fapte trecute, își canonizează tovarășii reveniți cu tot cu tatuaj din pușcărie și nu se mai asunde.

              Cu asemenea date, apogeul politic PSD-PNL  e un dezastru. Direcția politică a României a dispărut. Căci asta proclamă ambele partide: nu avem nevoie de direcție și obiective, de reparații și construcție. Nu. Lucrurile pot merge, de acum înainte, așa. Cum? Așa. Pur și simplu. Pe bază de precaritate și minciună, indolență și iluzie. Mai mult nu se poate și nici nu trebuie. După cele două congrese componente, USL apare pregătit să imprime României, pe cît posibil, cu voia electoratului, o destinație fără recurs: degradarea finală.

            În fond, ca partide bucuroase să-și strige înapoierea exact în moemntul de apogeu, PSD și PNL sînt expresia pură a celor două puteri care amenință grav România: prostia și aroganța.